Ritualurile sunt o componentă esențială a vieții iar existența cotidiană este marcată de o multitudine de „gesturi rituale”.
Moartea face parte din viață
Acest eufemism, oricât de demodat ar părea, cuprinde ciclul vieții: ne naștem, creștem, trăim ca adulți, îmbătrânim și murim. Știința nu a ajuns încă să înțeleagă secretul nemuririi… și poate că e mai bine. A vorbi despre „moarte” este dificil, există o aură de mister care o înconjoară, care ne dislocă pentru că ne plasează în centrul unei arhitecturi ale cărei granițe nu le cunoaștem, iar necunoscutul a inspaimantat intodeuna omul.
Rămânem cu gura căscată în privința „după”, credem că totul s-a terminat, că detașarea nu poate fi depășită în niciun fel, dar asta este cu totul normal: este frica zilnică de moarte și despărțire. O teamă care îi afectează pe toți, chiar și pe cei care sunt credincioși, sau care sunt legati de Dumnezeu intr-un mod care ar trebui să le permită să abordeze aceste ganduri fara frica.
Răspunsurile la toate acestea se găsesc în minte, inimă și acțiune și se manifestă în tendința unora de a-și asuma atitudini negative care nu facilitează intelegerea acestor situatii. Momentul durerii daca este inteles in mod responsabil are asupra vietii noastre o atitudine constructiva.
Gestionarea psihica a unui eveniment de doliu duce as spune eu pentru orice persoana la o dezorientare totala
Actiunile multor oameni imediat dupa decesul unei persoane dragi incearca sa transmita in mod public si celorlati de langa noi durerea prin care se trece, punând accent pe aspecte care intenționează să onoreze memoria defunctului, să comunice ceva din trecutul său, sau să-i sublinieze importanța pentru membrii familiei.
Existența noastră zilnică este punctată de o multitudine de ritualuri, fără de care ar fi haos. De fapt, ritualul este o componentă esențială a vieții, un cod de comportament care reglementează istoria individuală și socială, iar moartea a fost întotdeauna un loc special pentru exprimarea ritualurilor, atât din punct de vedere social, cât și religios.
Pe plan social, moartea este însoțită de anunțuri de înmormântare, de exprimarea condoleanțelor familiei și prietenilor, de o purtare serioasă și adecvată, de un mod de îmbrăcare potrivit circumstanțelor. Din punct de vedere religios, ritualul include vizita preotului la familie, celebrarea înmormântării, ritul înmormântării, slujbele în ziua a treizecea sau aniversarea morții, la 1 an la 3 sau la 7 ani etc. Dar, dincolo de aceste practici, există și alte ritualuri speciale care sunt folosite pentru a obține confort sau a atenua suferința.
Sunt cei, de exemplu, care nu încep ziua fără să sărute fotografia persoanei dragi, sau o poartă cu ei peste tot, în semn de apropiere și protecție. În unele contexte culturale, practica persistă ca văduvele să poarte negru ani de zile, uneori până la moartea lor, ca dovadă a stării lor triste. Mulți merg frecvent la cimitir pentru a aduce o floare în mormântul persoanei dragi sau pentru a se ruga pentru ei.
Există și căutarea instinctivă a unui ultim contact cu cei care au murit chiar în pământul pe care au murit, dar este evident că acest instinct de a face locul unde s-a încheiat o viață, acel metru pătrat de trotuar, sau un pom unde a avut loc un accident ca acesta să devină pentru ei un loc sacru.
De fapt acel loc sau acel copac in spatiul public si multi oameni care vor trece pe langa el nu vor sti nimic despre toate acestea. Acest mod de doliu reprimat in mintea persoanei care se comporta in acest fel nu mai coincide cu prezenta unui trup ci cu un spirit al celui plecat . In acest mod pentru multe persoane cimitirul devine întregul oraș, cu străzile lui si cu locurile lui întâmplătoare pe unde a trecut persoana plecata dintre noi.
O cruce la marginea unui drum, sau buchete de flori si fotografii langa un stalp cu buchet de flori sau o fotografie fixata pe el ne povestesc practic ce s-a întâmplat, fără a mai fi nevoie să mai adăugăm nimic. El sau ea este în viață în fiecare zi acolo unde în fiecare zi au trăit cu adevărat, si nu pe vreo insulă a morților, chiar dacă ar fi cel mai nobil cimitir, cel mai somptuos mormânt, iar cei vii sunt cu ei si nicidecum în timpul unei înmormântări. Persoanele care nu accepta ideea ca cineva a plecat de pe pamant vizitează intodeuna locul mortii în timp ce merg la cumpărături, în timp ce se uită pe geamul masinii opriți la semafor.
Totuși, trebuie sa constientizam ca nu toate ritualurile sunt sănătoase și este necesar ca fiecare persoana care trece prin asa ceva sa inteleaga daca acest comportament favorizează sau blochează procesul de doliu, dar nu este intenția mea să judec aceste lucruri. Totuși, cred că anumite ritualuri personale atunci cand acest lucru devine o obsesie de fapt ascunde si incearca sa mascheze situatii si sentimente care au rămas nerezolvate in timpul vietii. Ritualurile sunt doar poduri, care in aceste cazuri ne poate ajuta sa traversam raul involburat care ne sperie.
Depinde de noi să decidem cum sa ne comportam cand viata ne pune in fata acestui eveniment evaluându-ne atat nevoile cat și așteptările noastre interioare. Acesta este pentru multi o realitate concreta un nou mod de a socializa. La urma urmei fiecare face ce vrea si fiecare dintre oameni gestioneaza la nivel emotional cum poate propria durere.
Image by Freepik
Urna.ro – urne speciale pentru locuinta
